O postare distribuită de Ralucica Blogger (@ralucicablogger) pe
Primul salariu mi-a schimbat radical viața. Cred că e momentul acela când conștientizezi ca om cât de mult se chinuie părinții să plătească taxele și impozitele, facturile și să rămână bani de mâncare. Nu musai în această ordine. Dar, de atunci am fost mai atentă la cheltuieli, la hainele pe care le cumpăr și la telefonul care să nu aibă parte de aceleași căderi pe gresie.
Din primul meu salariu mi-am cumpărat geaca la care visam de multă vreme și i-am ajutat pe părinții mei cu bani. Banii mei deveneau banii casei, așa cum se întâmpla și cu banii părinților mei. Atunci mi-am dat seama că pot să mânânc tot ceea ce îmi doresc, că nu este necesar să mai strâng banii pe o săptămână să îmi cumpăr cartea aceea de pe raftul din librărie și că îmi pot permite orice lux.
Un lux al lucrurilor frumoase pe care le aveam cu mai multă muncă. Zis și făcut. Deși eram în primul an de facultate la licență, am hotărât să mă angajez ca să-i pot ajuta pe ai mei să treacă peste acea perioadă de criză. Mi-am depus CV-uri, am citit tot felul de lucruri despre cum trebuie să te porți la un innterviu, ce trebuie să răspunzi. Doar că niciodată socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.
Ajunsă la interviu, am fost acceptată pentru etapa eliminatoriu de a da un test pe calculator. Vreau să spun că aveam emoții infinite. Mai ales că atunci nivelul meu de pregătire pentru operarea pe calculator era unul de început. Știam câteva cuvinte cheie, la ce folosesc componentele calculatorului.
Am promovat examenul și am fost angajată. Părinții mei erau copleșiți de faptul că a reușit să mă angajez, mai ales că(eram, sunt și voi fi un om întârziat) nu reușesc cu alte cuvinte să îmi manageriez timpul. Ei, însă, au uitat un singur aspect și anume că dacă îmi doresc ceva din tot sufletul și îmi propun pot să reușesc să îl îndeplinesc, în cazul de față muncesc.
Primul salariu în 2014 a fost unul destul de mic. Dar, pe care l-am apreciat foarte mult. Astfel că am sărbătorit prin cumpărarea gecii perfecte. Acea geacă neagră de piele pe care pot să o port cu orice tip de haine, fiec că vorbim de cele elegante sau sport.
Mai are rost să vă spun că port uneori această geacă cu siguranță. Pentru că îmi oferă siguranța de atunci. Siguranța că îmi pot îndeplini orice vis dacă muncesc suficient de mult. De atunci, nu ratez o zi fără să muncesc pentru fiecare vis. Știu că orice lucru câștigat prin muncă mă motivează să devin cea mai bună versiune a mea.
