Jurnalul Veveriței mele Degu pe Instagram sau cum am făcut o pagină destinată animalului meu de companie. M-am gândit că e momentul potrivit să îi deschid o pagină în care să vă prezint noul membru al familiei. Din data de 9 ianuarie 2018 îmi umple casa de bucurie și gălăgie. Orice lucru bun vine la pachet și cu ceva mai puțin plăcut. Să-i zicem legea compensației.
M-am gândit mult timp până să o achiziționez. Din lipsa spațiului am optat pentru un animal mai micuț, un cățel sau o pisică lăsa prea mult păr pe jos. Fiind asmatici am zis că nu este o idee bună să intrăm în contact cu părul, să vedem cum este roasă mobila și să respirăm excrementele lăsate de un animal de companie mai mare. Am optat pentru o veveriță, asta după ce am făcut un consiliu în familie.
În momentul în care am fost în magazinul Animax din Brașov, el m-a ales pe mine. Masculul veveriță a coborât spre ușa unde se deschidă cușca și a început să îmi miroase mâna. Cu ochii negri și mari m-a cucerit. L-am dus acasă și ușor am început să ne împrietenim.
După câteva momente în care am scăpat masculul în casă și l-am căutat cu groază și frică să nu i se întâmple ceva. Cu mușcături pentru că nu îl lăsam să fugă în voie și să roadă tot ce prinde, am început să ne înțelegem din priviri că nu are voie să ronțăie orice. La început, în prima lună era extrem de timid și se uita urât la mine. Cuminte, apatic, nu prea ne cunoștea și nu era familiarizat cu familia mea.
Liniștea era cea dinaintea furtunii. Din a doua lună a început să se urce pe rotiță și să mă strige respectiv șuiere. Un strigăt diferit, față de acel weep pe care îl repetă, atunci când se simte în pericol și vrea să atace. Așteaptă să-i dau biscuiți și chipsuri, să îl pup, să îl mângâi și să mă joc cu el. A învățat rapid să pupe, să facă semnul de salut, să stea la mângâiat și mai nou așteaptă să fie legănat și să adoarmă în brațe.
Vă invit să urmăriți contul de instagram ca să vă binedispuneți cu veverița mea Degu. Să observați cum se manifestă el în captivitate. Cum reacționează atunci când se simte iubit și mai ales că este un animal care ajută la tratarea depresiilor, datorate lucrurilor pe care le descoperă zi de zi. Jurnalul Veveriței Ronți sper să vă inspire și să vă motiveze prin fiecare postare.
0 Comments