Perechi fantomatice, iată-le în lumina lumînărior din vitrină:
cochete și ironice, ca odinioară la menuet
Cu pasul ridicat, frumoasele își saltă ușor crinolina
și lasă fragedele glezne să înflorească
deasupra pantofilor mărunți de mătasă.
Galant, cavalerii le oferă brațul liber de sabie,
și-n subtile împerechieri, cuvintele lor desfrînate
Lunecă prin aer ca niște spade lucios încrucișate,
Pînă în clipa cînd ele
încremenesc pe buze în surîsuri de ghiață,
În timp ce, suave și visătoare, frumoasele stăruie
în atitudini îndelung studiate.
Ferite de aerul tare, în dulapuri tăcute
stau acuma trufașe, depărtate și reci
visînd la aventuri petrecute demult.
Dar în clipa cînd lumînările pîlpîie melancolic
sîngele lor subțire începe ciudat să zvîcnească:
În ochi atunci li se aprind scîntei. Prin aer
par să șuiere cuvinte încinse.
Tremură pieptul frumoaselor. În delicata pudră
a obrajilor pomădați
Gura le sclipește asemenea unui fruct nebun
care promite desfătări și pieire.
