Am văzut copii în coloană lungă, doi cîte doi,
în fața unei cantine pentru săraci.
Pînă să le vină rândul să intre la cină
așteptau obosiți și tăcuți.
Erau murdari și trențuiți și se sprijineau
de zidurile caselor.
Cîteva copile strîngeau în brațele înțepenite palizi
sugaci.
Stăteau înfometați și timizi printre luminile
în continuă creștere,
Unii purtau pe obrajii subțiri umbre întunecate,
îmbrăcămintea
Le mirosea a pivniță, camere igrasioase, nesfîrșite
lipsuri și ocară.
Trupurile lor purtau cicatricile nevoilor
și ale silnicei munci timpurii.
Așteptau: curînd ceilalți termină, atunci
li se va permite să pășească în sala mare
Și vor avea pe masă pâine și legume și supa de seară
în ceștile de metal.
O, după aceea va veni oboseala înmuindu-le
mădularele strîmbe,
Iar noaptea cu somnul dulce îi va purta
spre caii de lemn, soldații de plumb
și-n minunatele cămăruțe ale păpușilor.
0 Comments